Relatia dintre doi oameni iluminati

Posted: Iulie 26, 2010 in spiritualitate

Nu sunt adept al lui Eckart Tolle, nu am citit nimic scris de el, dar am gasit un subiect interesant.

Kim Eng, iubita acestuia, vorbeste despre relatia ei cu un om iluminat spiritual:

Cum este să fii în relaţie de cuplu cu o fiinţă care are stări de iluminare spirituală?

Kim Eng: „Atâta vreme cât am în minte ideea că „Am o relaţie” sau „Sunt într-o relaţie” nu contează cu cine, voi suferi. Acesta este un lucru pe care l-am învăţat.

O dată cu conceptul de „relaţie” apar şi aşteptările, amintirile relaţiilor trecute, precum şi alte concepte mentale personale şi culturale condiţionate despre cum ar trebui să fie o „relaţie”. Noi vom încerca mai mereu să modelăm realitatea conform acestor concepte. Dar nu vom reuşi niciodată aceasta. Şi astfel vom suferi din nou. De fapt, adevărul este că nu există relaţii. Există numai momentul prezent, iar în momentul prezent există doar relaţionare.

Modul în care relaţionăm cu ceilalţi sau, mai degrabă, cât de mult îi iubim pe ceilalţi, depinde de cât de goliţi suntem de idei, concepte şi aşteptări.”

Eckarth Tolle: „ Ceea ce în mod convenţional numim „iubire” este o strategie a ego-ului de a evita abandonul de sine. Cauţi pe cineva care să-ţi dăruiască ceva ce nu poţi avea decât în starea de abandon. Ego-ul foloseşte acea persoană ca înlocuitor pentru a evita necesitatea de a se abandona. Limba spaniolă este cea mai onestă în acest sens. În spaniolă se foloseşte acelaşi verb te quiero, atât pentru „Te iubesc”, cât şi pentru „Te doresc”. Pentru ego, a iubi şi a dori este acelaşi lucru, în timp ce iubirea adevărată nu are în ea dorinţă, ea nu doreşte să-şi posede şi nici să-şi transforme iubitul/iubita. Ego-ul găseşte o fiinţă pe care o personalizează şi apoi o „face” specială. El foloseşte acea persoană pentru a-şi acoperi sentimentul constant de fundal de lipsă de conţinut, de „insuficient”, de mânie şi ură, care sunt strâns legate între ele. Acestea sunt faţete ale unui sentiment profund, înrădăcinat în fiecare fiinţă umană, care este inseparabil de starea egotică. Atunci când ego-ul personalizează ceva şi spune „iubesc” aceasta sau aceea, este vorba despre o încercare inconştientă a sa de a acoperi sau de a îndepărta sentimentele înrădăcinate care însoţesc întotdeauna ego-ul: lipsa de conţinut, nefericirea, sentimentul de insuficienţă, care este atât de familiar. O perioadă, această iluzie chiar funcţionează. Apoi, inevitabil, la un moment dat, persoana pe care am personalizat-o sau pe care am făcut-o specială în ochii noştri, încetează să mai funcţioneze ca o acoperire pentru durerea, ura, lipsa de conţinut sau nefericirea noastră, care îşi au toate originea în acel sentiment al insuficienţei sau incompletitudinii. Apoi, sentimentul care a fost ascuns iese la suprafaţă şi este proiectat asupra persoanei care a fost personalizată şi făcută specială – care am crezut că ne va „salva”. Dintr-o dată, iubirea se transformă în ură. Ego-ul nu realizează că ura este o proiecţie a suferinţei universale pe care o simţim în interior. Ego-ul crede că acea persoană ne cauzează durerea. El nu realizează că durerea este sentimentul universal de a nu fi conectat cu nivelul cel mai profund al fiinţei noastre – de a nu fi ceea ce suntem cu adevărat.
Obiectul iubirii este interschimbabil, la fel de interschimbabil ca şi obiectul dorinţei egotice. Unii oameni au multe relaţii. Ei se îndrăgostesc şi se „dezîndrăgostesc” de multe ori. Ei iubesc o persoană pentru un timp, până când acest lucru nu mai funcţionează, deoarece nicio persoană nu ne poate acoperi permanent suferinţa. Numai abandonul îţi poate da ceea ce cauţi în obiectul iubirii tale. Ego-ul spune că abandonul nu este necesar, pentru că „eu iubesc această persoană”. Acesta este un proces inconştient. În momentul în care acceptăm complet ceea ce se petrece, ceva din interiorul nostru scoate la iveală ceea ce a fost acoperit de dorinţa egotică. Este o pace interioară, intimă, o stare de nemişcare, de linişte, de tăcere şi sentimentul de a fi viu. Esenţa fiinţei noastre este necondiţionată. Este ceea ce căutăm în obiectul iubirii noastre. Suntem noi înşine. Atunci când se petrece aceasta, apare o iubire complet diferită, care nu mai este subiectul iubirii/urii. Ea nu personalizează lucrurile sau persoanele, făcându-le speciale. Este absurd chiar şi să folosim acelaşi cuvânt pentru a o denumi. Se poate petrece ca şi în cazul unei relaţii normale de iubire/ură, să intrăm ocazional în starea de abandon. Uneori aceasta se poate petrece pentru perioade scurte de timp; putem experimenta o iubire profundă, universală şi o stare de acceptare totală, care apare uneori la suprafaţa conştiinţei, chiar şi în relaţiile egotice. Dacă această stare de abandon nu este susţinută, ea va fi acoperită din nou cu vechile şabloane egotice. Deci, eu nu spun că iubirea adevărată, profundă nu poate fi prezentă ocazional, chiar şi într-o relaţie obişnuită de iubire/ură. Dar ea este rară şi de obicei durează foarte puţin.

Întotdeauna când acceptăm ceea ce se petrece, apare ceva mai profund. Altfel, suntem prinşi în capcana celor mai dureroase dileme, exterioare sau interioare, a celor mai dureroase sentimente sau situaţii; însă în momentul în care acceptăm ceea ce este, trecem dincolo de toate manifestările, le transcendem. Chiar dacă simţim ură, în momentul în care acceptăm că asta este ceea ce simţim, noi transcendem acest sentiment. El mai poate exista, dar dintr-o dată noi ne aflăm într-un „loc” mai profund, în care aceasta nu mai contează atât de mult. Întregul univers fenomenal există datorită tensiunilor dintre contrarii. Cald-rece, creştere-descreştere, câştig-pierdere, succes-eşec, aceste polarităţi fac parte din existenţă şi, desigur, din orice relaţie. Nu putem scăpa de polarităţi la nivelul formei. Totuşi, le putem transcende prin abandon. Atunci când ne abandonăm fluxului vieţii, intrăm în legătură cu un nivel mai profund din interiorul fiinţei noastre, unde polarităţile nu există. Ele continuă însă să existe la nivelul exterior. Totuşi, chiar şi la acest nivel, ceva se modifică în modul în care polarităţile se manifestă în viaţa noastră atunci când ne aflăm într-o stare de acceptare sau abandon. Atunci polarităţile se manifestă mult mai blând.

Cu cât suntem mai inconştienţi, cu atât ne identificăm mai mult cu forma. Esenţa inconştienţei este aceasta: identificarea cu forma, fie că este o formă exterioară (o situaţie, un loc, un eveniment sau o experienţă), o formă gând sau o emoţie. Cu cât ne ataşăm mai mult de formă, cu atât ne abandonăm mai greu momentului prezent, vieţii şi cu atât mai extremă, violentă sau dură devine experimentarea de către noi a polarităţilor. Există oameni pe această planetă care trăiesc literalmente în iad şi, pe aceeaşi, planetă există simultan oameni care trăiesc vieţi relativ liniştite. Şi cei care au o stare de linişte interioară experimentează polarităţile, dar într-un mod mult mai blând, şi nu într-un mod extrem şi violent cum sunt ele experimentate încă de către multe fiinţe umane. Deci, modul în care este percepută manifestarea polarităţilor se modifică. Polarităţile nu pot fi îndepărtate, dar am putea spune că, atunci când ne abandonăm vieţii, întregul univers devine mai binevoitor. Nu mai este atât de ameninţător. Lumea nu mai este percepută ca fiind ostilă, aşa cum este ea este văzută de către ego. Atunci când nu mai percepem lumea ca fiind ostilă, frica dispare; şi când nu mai există frică, gândim, vorbim şi ne comportăm diferit. În fiinţa noastră răsare iubirea şi compasiunea, iar ele au impact asupra lumii. Chiar şi atunci când ne aflăm într-o situaţie conflictuală, există un flux de pace în manifestarea polarităţilor. Astfel, atunci ceva într-adevăr se transformă.Contrariile continuă să se manifeste, dar ele nu mai sunt alimentate de noi.  „lipsa reacţiei” înseamnă că polarităţile nu sunt alimentate. Aceasta înseamnă că experimentăm un colaps al polarităţilor, cum sunt cele care apar, de exemplu, în situaţiile conflictuale. Nicio persoană şi nicio situaţie nu mai este transformată într-un „duşman”.”

Preluare dupa: http://www.songofsaraha.com/phpbb/viewtopic.php?f=12&t=19

Anunțuri
Comentarii
  1. psihologus spune:

    Si ca sa nu ne pierdem in adancimi de spiritualitate din care sa nu mai putem reveni: am gasit un comentariu pe net la Kim Eng. Mystic001 spune: „I live with a zen master, and I’m sick of it. He’s lazy, he never pays rent, he eats all of my food and doesn’t seem to care about anything. Nice guy though… ” 🙂

  2. Florin Iepan spune:

    Perfect adevărat!

  3. carmen spune:

    e un subiect foarte interesant
    eu traiesc de doi ani acest gen de iubire, iar transformarile la nivelul meu si al celor din jurul meu sunt remarcabile
    mi-ar placea sa dezbatem putin subiectul

    • Histrion spune:

      I am a zen master. Ba chiar sint zenul la care restul masterilor tind o viata sa ajunga. Va spun cel mai adinc secret al zenului. Daca il patrundeti, zen veti fi:
      1 zen + 1 zen = 1 zen. Gindeste-te!

  4. carmen spune:

    multumesc mult
    si…multumesc pentru ajutor
    nimeni nu-i perfect
    eu am fost propriul meu psiholog, am lucrat cu mine mult de tot, dar fiind om, supus greselii n-am reusit sa rezolv tot
    oricum lucrez inca si orice sfat e bine venit

  5. Histrion spune:

    „Obiectul iubirii este interschimbabil, la fel de interschimbabil ca şi obiectul dorinţei egotice. Unii oameni au multe relaţii. Ei se îndrăgostesc şi se „dezîndrăgostesc” de multe ori. Ei iubesc o persoană pentru un timp, până când acest lucru nu mai funcţionează, deoarece nicio persoană nu ne poate acoperi permanent suferinţa. Numai abandonul îţi poate da ceea ce cauţi în obiectul iubirii tale. ”
    Sint usor nedumerit. pare a fi exclusiv o „autoanaliza”, centrata majoritar pe a individul Eckart. Empiric nici mie nici tuturor iubitelor mele nu ni se potriveste. Conditionarea evidenta din acest pasaj este : iubirea apare doar intr-un cuplu. Cum am mai zis, un binom obligatoriu. De ce exclude complet polinoamele ? Am mai spus: iubesc mai multe femei simultan. De diverse virste si profesii, din medii sociale diferite. Unele ma iubesc doar pe mine, altele mai au si alti oameni de care sint indragostite, dinainte sau dupa ce au s-au indragostit de mine. Ca sa revin la absurditatea simplificarii generalizante doar la 1 cuplu femeie-barbat: in jurul vostru nu ati intilnit niciodata femei care isi iubesc si sotul si amantul, barbati care sint indragostiti si de sotie si de amanta? Daca intr-un cuplu fericit avem un amant si o amanta, sint deja … 3 cupluri formate din 4 oameni. Stiti cit de frecventa e o situatie ca asta? Si citi accepta din toata inima asa ceva? Suferinta aia din citat…nu e pe nicaieri! Eckart descrie pe undeva asa ceva

    • psihologus spune:

      Noi spunem IUBIRE la chestii complicate si foarte diferite. Depinde ce intelege fiecare prin iubire. Daca mergem la radacina emotiilor, gasim emotii mixate, incalcite, cu cauze diferite, si numai o autoanaliza corecta poate arata ce e de fapt acolo.
      De ce nu vrei sa postezi commul tau de mai sus pe roportal la topicul „relatie deschisa” de la sectiunea psiho. Ar fi discutii interesante!

  6. carmen spune:

    mi-ar placea sa stiu cum definesti tu iubirea
    nu histrion, la el am inteles, cred
    din punct de vedere psihologic si uman, parerea ta, ce este iubirea, cind incepe, cind se termina, cum e sau cum ar fi normal sa se manifeste
    si, mai ales, de unde nevoia de iubire, din ce apare aceasta iubire?

  7. psihologus spune:

    Felul in care definesc eu iubirea tine de felul in care m-am format, am avut primele experiente de viata in familie, felul in care am luat model de la parinti sau contramodel, felul in care au avut impact primele iubiri, primele relatii, etc.
    Si inca acest complex e in continua schimbare, potrivit evolutiei mele de acum, spre viitor.
    Oamenii nu stagneaza de obicei, viata ii schimba pe nesimtite, si pot adopta atitudini diferite. Cei care stagneaza sunt ca niste morti vii, e bine sa-i evitam.
    Pt tine ar fi interesant sa-ti decriptezi singura complexul de emotii care te-au format si te definesc in acest moment. Experienta mea nu cred ca te poate ajuta.

  8. carmen spune:

    experientele, trairile, emotiile altora ma fac sa inteleg mai bine ce-i cu mine
    mai ales a celor care chiar stiu ce spun si pe ce lume se afla
    m-am inteles mult pe mine incercind sa-i inteleg pe altii, m-am acceptat, i-am acceptat, m-am ajutat, i-am ajutat

  9. psihologus spune:

    Depinde si ce asteptari ai de la iubire. Ce anume vrei sa inveti prin ea, ce sa implineasca in tine? Care sunt laturile pe care le inhiba, care sunt cele pe care le stimuleaza? Ce orizonturi inchide si ce perspective deschide? Dar partenerul, raspunde el intru totul la asta, sau doar proiectezi tu pe el iubirea, iar el percepe cat poate? Partenerul poate imbogati aceasta iubire telepatica in care se emite lumina, sau doar isi satisface nevoi emotionale?

    Ce rol joaca in aceste atitudini ideile din carti, din religii, din cultura generala, din mediul in care ai crescut, ideile parintilor? Ce rol joaca ideile partenerului primite in acelasi mod?
    Partenerul te satisface acum, sau crezi ca si pe viitor? Ce se va schimba la batranete? Ati trecut prin dificultati cu bine? Care a fost reactia lui la crizele in relatie si in viata?
    Dar a ta? Ce rol au copiii in cimentarea iubirii dintre doi parteneri? Va doriti, aveti?
    Fidelitatea sau gelozia? Posesivitatea, daruirea, egoismul, narcisismul, complexele de inferioritate sau superioritate? Amintirile benefice sau nu, din relatie sau de dinainte de ea? Ce efecte bune sau rele au lasat relatiile fiecaruia dintre voi cu alti parteneri de dinainte? CE lucruri bune sau rele v/au invatat pt relatia voastra?
    E cineva din relatie dependent, autonom, sau interdependent?

    Situatia e complexa, si e mult de analizat. Nu vad cum ai putea deslusi toate fara un caiet gros si un pix cu multa pasta. 🙂

    Precum vezi, poti scrie tu un roman, numai cu experienta ta si cu asteptarile tale pentru prezent si viitor. Ce/ar fi sa te pui pe treaba? Dupa ce ti.ai clarificat astea si multe altele (poti citi carti despre relatie, cum e Brenda Schaeffer Dragoste sau Dependenta) poti sa compari ce simti cu ce simt altii. Dar nu inainte!

  10. carmen spune:

    sunt numai o parte din intrebarile pe care mi le-am pus
    sunt mult mai multe, si binenteles, raspunsuri strict obiective, altfel iti furi singur caciula
    am trecut de partea asta
    si…sunt dispusa sa invat, sa invat in continuare ce e viata, ce-ti poate oferi, cum trebuie sa accepti cind iti ofera ce nu doresti, cum sa-ti istapinesti emotia dorintelor implinite, sa…traiesc
    si iubirea e partea cea mai importanta a vietii, dupa parerea mea, fara ea totul e rutina si desertaciune, nemultumire, dejnadejdie si amar

  11. david spune:

    intradevar lucruri adevarate si de unde avem multe de invatat

  12. […] sursa: https://psihologus.wordpress.com/2010/07/26/relatia-dintre-doi-oameni-iluminati/   Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this post. By Biorezonanta -Cluj-Healthy Life • Posted in Fără categorie 0 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s