Traitul in prezent

Posted: August 4, 2010 in terapii

Citesc acum Echkart Tolle (nu sunt adeptul lui, dar vreau sa-mi clarific unele pareri despre punerea in paralel a psihologiei si a spiritualitatii).
Eckhart Tolle vorbeste despre ancorarea in prezent, trairea in prezent, iesirea din timp, depasirea ego-ului pentru ajungerea in spatiul interior etern, primordial, tao.

El e contra psihologiei, nu sunt de acord cu el in asta. Eu am practicat ancorarea in prezent asa cum o propune el cu multi ani in urma, inainte sa fi auzit de Tolle, prin alte surse. Si degeaba am trait atunci in prezent, in HIC ET NUNC, daca nu am descalcit trecutul si daca nu am analizat clar prezentul. Limpezirea trecutului e importanta pt ca te face sa elimini efectele nocive ale comportamentelor eronate invatate in trecut si care se perpetueaza in prezent.
Iar traitul in prezent fara analizarea lui m-a dus la o rupere de realitate enorma, la o pierdere a bazelor si a directiilor. Am ramas si fara viitor, pt ca nu ma mai interesa de nimic, decat sa traiesc in prezent. Dar omul nu poate ajunge nicaieri asa. Aceasta rupere de realitate, desi traiam in prezent, a dus la consecinte urate peste ani. Omul trebuie sa stie ce vrea, unde merge, spre ce obiective se indreapta, care obiective chiar le vrea si care sunt false, ce are nevoie si ce nu.
A trai furat de bliss-ul prezentului, de fericirea orbitoare a iesirii din timp nu e decat o alta forma de dependenta, un drog al creierului frustrat de experiente autentice interpersonale si de impliniri reale. SI o forma periculoasa pt ca omul isi zice: sunt spiritual, am transcens tot, asta e calea, altceva nu mai exista.

Echkart marturiseste el insusi ca practica prezentului l-a dus la rupere de realitate pentru cativa ani, ca multi il socoteau nebun (ceea ce pt el e motiv de impaunare). El si-a revenit abia peste cativa ani, cand a a inceput sa scrie, sa invete pe altii, sa aiba o femeie devotata. Nu poti trai in prezent fara sa stii ce faci si unde mergi, pt ca pana la urma te vei lovi de realitate. Daca esti mistic in Himalaya sau te retragi intr-o manastire sau o pestera, da, dar numai cativa obsedati pot face asta. Felul in care Tolle dispretuieste psihologia ma face sa cred ca nu a inteles ce s-a intamplat in perioada lui de prezent trait ca fericire mistica. Si e o dovada subtila ca mai are ego (eu nu am nevoie de psihologie, eu am atins transcendentul, tao, bliss).
Si eu in perioada mea de traire absoluta in prezent simteam exact ce simtea Tolle cand isi descrie acei ani: o fericire orbitoare, liniste interioara, bliss, pace, contemplare. Era de fapt o iluzie periculoasa, caci iti dadea senzatia falsa ca esti superconectat la lume, la Tot, la punctul Aleph, cand de fapt nu eram decat rupt de realitate si in afara ei.

Am facut imediat legatura cu terapia focusarii pe simturi, si cu inca una, terapia realitatii.

Terapia realitatii a fost initiata de Dr. William Glasser in 1965.
Ea se concentreaza pe rezolvarea problemelor clientului si pe ancorarea lui in aici-si-acum (care va aduce si un viitor mai bun).

Se cauta raspunsul la intrebarea: Ce vrea de fapt clientul in viata? Ceea ce face il aduce mai aproape de obiectivele lui sau nu?
Desigur este pt oameni cu probleme mai putin grave.

Clientul trebuie sa-si faca un plan pt atingerea obiectivelor, si chiar sa-l implineasca, nu doar sa se faca pe neajutoratul asistat. Regula in realizarea planului este: fara scuze, fara pedepse, fara abandon.

Principii:
focus pe prezent si evitarea discutiilor despre trecut, pt ca problemele vin din relatiile si mediul nesatisfacatoare din prezent (aici eu nu sunt de acord, caci descalcirea trecutului poate limpezi prezentul, dar recunosc si faptul ca a rumega trecutul la infinit e o fundatura pt cei cu probleme din trecut)

evitarea lamentarilor, a focusarii pe simptome, care nu sunt decat o forma neeficienta de a trata problemele din prezent-relatiile nesatisfacatoare, si alegerea unor cai mai eficiente, centrate pe probleme

comportament total – focus pe probleme si pe ceea ce se poate gandi-simti-actiona pe a le rezolva direct (evitarea a ceea ce nu poti schimba prin actiune directa)

evitarea lamentarilor, invinovatirilor de sine sau pe altii, a criticilor, ca fiind niste mecanisme de control distructive de relatii

atitudine non-judecatoare, non-coercitiva (sa nu faci presiuni asupra altora)

analiza actiunilor prin axioma Teoriei Alegerii: ceea ce fac ma aduce sau nu mai aproape de omul de care am nevoie?

evitarea scuzelor in relatii

focus pe deconectari (care sunt persoanele de care clientul se simte deconectat)-cum se poate initia o conexiune NOUA, diferita de cea veche, esuata

un plan valabil pt a te conecta cu oamenii de care vrei sa te conectezi. nu exista doar un plan, ci oricate

Terapia realitatii afirma ca sunt cinci nevoi primare, pe baza genetica

SUPRAVIETUIRE (hrana, adapost, securitate, haine)
CONECTARE, DRAGOSTE, SENTIMENT DE APARTENENTA
PUTERE (siguranta de sine, stima de sine, competenta, invatare, competitie pentru a castiga)
LIBERTATE, AUTONOMIE
PLACERE DE A TRAI, BUCURIE

Se mai afirma ca emotiile sunt greu de schimbat, asa ca e mai practic sa schimbi gandurile.
De pilda sa incetezi sa te mai vezi o victima, neajutorata, ci sa te concentrezi pe ceea ce poti face. Asta ii reda omului puterea de a actiona, demnitatea.
Ceea ce FACI e o metoda de a schimba Ceea ce SIMTI.

Terapia realitatii poate vizita trecutul, dar nu ramane mult acolo, ci revine mereu la prezent. Ea vede trecutul ca sursa a comportamentului din prezent, nu ca o cauza a lui.

Controlul e vazut ca gresit directionat cand omul incearca sa-i controleze pe altii pt ca nu are control asupra lui si cand recurge la dependente pt a-si oferi iluzia de autocontrol. Teoria Alegerii il invata ca singurul lucru ce-l poate controla realmente este el insusi.

Deconectarea ca sursa a disfunctiei (perceperea incorecta a legaturii dintre motiv si nevoie interioara-intentie) este un punct de vedere comun cu analiza tranzactionala.

Anunțuri
Comentarii
  1. vegetariana spune:

    Cred ca inteleg ce vrei sa spui in aceasta postare, dar ma intreb in acelasi timp: daca nu traim in prezent, atunci unde/in ce mod traim – cum am putea defini aceste stari ale mintii altele decat starea de trait in prezent? Avand aceasta intrebare in minte, am ocazia sa-mi observ starea atunci cand nu traiesc in prezent, daca mi-e bine sau nu si eventual sa o si inteleg. In afara de asta, imi mai vine in minte intrebarea: De ce n-am trai in prezent chiar in momentul cand analizam trecutul, actiunile, directia noastra in viata si ce-ai mai scris tu?

  2. psihologus spune:

    Cu totii traim in prezent, in mod fizic, cuantic, sa-i spunem. Universul se misca, si exista o singura stare numita prezent, care gliseaza spre viitor. Restul starilor, precedentele, sunt pierdute pt. totdeauna Starile viitoare inca nu exista, noi le putem alege intr-o oarecare masura.
    Normal ca noi traim o singura clipa reinnoita de fapt.

    Insa, noi, spre deosebire de animale, avand noi constiinta si memorie, avem acces si la amintiri si la planuri de viitor. Daca nu ne deprindem corect de mici (de pilda prin parinti care ne dau directive de genul „nu ti-e rusine pt ce ai facut?” sau „nu ti-ai facut inca temele pt maineeeee?”), atunci noi incepem sa ne ducem cu mintea ba in trecut, regret, ba in viitor, teama. Mintea trebuie antrenata sa se ancoreze in prezent, sa nu mai vagabondeze. Nu inseamna ca nu iti poti analiza trecutul ca sa inveti lectia de viata sau ca sa rememorezi intamplari placute. Nu inseamna ca nu poti face planuri de viitor.
    Inseamna de fapt sa renunti la regret si la teama de viitor. Sa renunti la melancolie, vise desarte de genul „o sa castig la loto”. Sa renunti la dorinta de a schimba trecutul.

    Ideea e sa iti stapanesti mintea, sa o aduci din vagabondaje in prezent, sa nu te stapaneasca ea pe tine.

  3. Slightly spune:

    psihologus, decat sa citesti primele 50 de pagini dintr-o carte de 200 de pagini mai bine nu mai citi si lasi o impresie mult mai buna.

  4. psihologus spune:

    Slightly, ia-o mai slight ca poti face atac de cord. Ce esti asa de agitat? Vad ca vii de pe un forum de spiritualitate. Spiritualitatea aia nu te invata sa fii mai nuantat in abordarea cuiva care are o opinie diferita de a ta? Ia incearca sa intelegi si ce am TRAIT eu, nu doar ce ai trait nu. E usor sa vorbesti din carti, dar a trai un concept, a-l impropria, e mai greu. Take it easy, dude, relax, sunt doar concepte. Pana la urma conteaza umanitatea din mine si din tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s