Mecanisme de aparare

Posted: Noiembrie 20, 2010 in cognitii

O carte interesanta: Jerome Blackman, 101 aparari. Cum se autoprotejeaza mintea.

http://www.4shared.com/get/fwwfHCje/Jerome…01_Aparari.html

Veti gasi cu siguranta in lista unele mecanisme de aparare pe care le-ati folosit in relatiile cu altii, ori le-au folosit altii fata de voi, ca sa se apere.
Si eu am recunoscut o lista lunga, dar e imbucurator pentru mine sa constat ca am renuntat la o parte in decursul anilor, ceea ce inseamna ca am dezvoltat modalitati mai eficiente de coping.
Cu unele din lista nu prea ma impac, vezi Franchetea (100), dar s-ar putea sa aiba dreptate… cateodata cei brutali de sinceri te naucesc cu directetea lor, asa ca nu mai ai timp si disponibilitate sa le percepi realele sentimente…
Unele mecanisme de aparare sunt utile, ma gandesc la situatia in care esti agresat verbal sau ti se incalca drepturile. Atunci, fara ele esti pierdut. Dar pentru a nu abuza de ele trebuie sa stii ce faci. Astfel eviti si situatia in care ele iti joaca feste, pentru ca te trimit pe pista unor scheme cognitive disfunctionale.

Lista de mecanisme de aparare poate fi lungita. Poate veniti si voi cu idei…

Faza orală (0-3 ani)

1. Proiecţia
Atribui propriile conţinuturi psihice altcuiva.

2. Introiecţia
Îţi formezi o imagine a unei alte persoane.

3 Halucinaţia
Vezi sau auzi lucrurile la care încerci să nu te gândeşti – dorinţe, comentarii, fantasme sau critici – fără testarea realităţii.

Faza anală (1,5-5 ani)

4. Identificarea proiectivă

a. Proiectezi atât de mult din tine însuţi asupra altcuiva încât îl distorsionezi masiv.
b. Trezeşti în celălalt afectele neplăcute pe care le simţi („suferinţa iubeşte compania”).
c. Trezeşti în altcineva afectele neplăcute pe care le simţi şi te porţi ca persoana care te-a făcut să te simţi atât de rău.

5. Învinovăţirea proiectivă
– învinovăţeşti pe nedrept pe altcineva pentru propria problemă.

6. Negarea – se presupune că ai perceput realitatea (simţul realităţii este intact):

a. Negarea per se: Dezavuarea unui fapt real, în ciuda dovezilor clare ale existenţei acestuia.
b. Negarea prin act: Comportament cu semnificaţie simbolică: „Această realitate neplăcută nu există!”
c. Negarea prin fantasmă: Menţinerea unor convingeri eronate, astfel încât nu este nevoie să accepţi realitatea.
d. Negarea prin cuvânt: Foloseşti cuvinte speciale prin care îţi menţii convingerea eronată despre o realitate.

7. Dediferenţierea (fuziunea Sinelui cu obiectul)
Te comporţi aşa cum vrea altcineva să fii.

8. Clivajul –
Vezi anumiţi oameni complet ostili în timp ce alţii sunt complet afectuoşi.
Sau urăşti acum răul pe care l-ai iubit.

9. Animismul
Atribui calităţi umane unor entităţi neumane.

10. Deanimarea
– Persoana pe care o vezi nu e om, deci nu ai de ce să te îngrijorezi.

11. Formaţiunea reacţională
– Simţi opusul (de exemplu, este atât de amabil încât nu îţi poţi exprima furia).

12. Anularea retroactivă şi ritualurile –
Te opui conştiinţei (Supraeului).
Sau faci ceva pentru care te simţi vinovat, după care ispăşeşti prin autopedepsire printr-un alt act simbolic.

13. Izolarea (afectului)
– Nu eşti conştient de trăirile produse de afecte.

14. Externalizarea –
Crezi că „societatea” te va critica, când de fapt tu te simţi vinovat.

15. Întoarcerea asupra propriei persoane
Eşti furios pe altcineva, dar îţi faci rău ţie însuţi/ te sinucizi.

16. Negativismul
Refuzi să cooperezi şi ai o atitudine condescendentă faţă de ceilalţi.

17. Compartimentarea gândirii
– Îţi inhibi capacitatea de a face conexiuni.

18. Agresivitatea ostilă
Intri în dispute cu ceilalţi, pentru a-ţi ascunde sentimentele neplăcute.

Primul stadiu genital (2-6 ani)

19. Deplasarea
Simţi ceva faţă de o persoană, dar muţi sentimentele către o altă persoană, sau situaţie.

20. Simbolizarea –
Acorzi o semnificaţie iraţională unui anumit aspect al funcţionării mentale.

21. Condensarea –
Combini idei disparate, cu caracter contiguu.

22. Formarea iluziilor sau reveria
Vizualizezi conştient un scenariu plăcut sau neplăcut, despre care ştii că este o fantasmă.

23. Comportamentul evaziv
– Minţi intenţionat, cu un scop.

24. Confabulaţia
Minţi fără să ştii, pentru a-ţi ridica stima de sine.

25. Refularea
– Uiţi gândurile fără să vrei.

26. Halucinaţia negativă –
Nu vezi ceva ce te supără şi se află chiar în faţa ta.

27. Regresia libidinală [Regresia psihosexuală]
Te temi de sexualitate şi competitivitate, astfel că devii dependent (oral) sau încăpăţânat (anal).

28. Regresia Eului – acest termen este utilizat în trei accepţiuni:
a. Perturbarea unei funcţii: Funcţia sau forţa Eului nu mai operează, astfel încât nu poţi simţi ceva neplăcut.
b. Intoarcerea la moduri de apărare mai primitive: Pui în funcţiune mecanisme de apărare specifice unui stadiu anterior de dezvoltare.
c. Operaţii defensive ineficiente: Apărările nu reuşesc să blocheze afectele neplăcute, iar eşecul acestora îi trezeşte individului vinovăţie, de care se eliberează prin autopedepsire.

29. Regresia temporală –
Acorzi o atenţie specială unor perioade anterioare, evitând astfel conflictele actuale.

30. Regresia topică
Visezi pentru a evita o realitate dureroasă .

31. Reprimarea – Încerci deliberat să uiţi ceva.

32. Identificarea cu o fantasmă –
Te comporţi ca eroul favorit.

33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale conştiente sau inconştiente –
Faci ce îţi interzic părinţii, pui în act dorinţele acestora inacceptabile, pentru care eşti pedepsit.

34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat
– Gândeşti şi te comporţi ca o persoană considerată a fi remarcabilă.

35. Identificarea cu agresorul–
Te comporţi abuziv faţă de o persoană pentru că altcineva s-a comportat abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie.

36. Identificarea cu victima–
Te comporţi ca altcineva, fie permiţând un abuz, fie căutând să fii victimă.
Faci asta fie din dorinţa de a salva, fie pentru a respinge propria furie sau vinovăţie.

37. Identificarea cu obiectul pierdut–
Te comporţi ca o persoană iubită pe care ai pierdut-o. Dacă păstrezi suvenire şi nu eşti îndurerat, „se instaurează doliul patologic”

38. Identificarea cu introiectul
Acesta devine parte a Supraeului individului.

39. Seducerea agresorului
– Seduci sexual sau flatezi pe cineva, pentru a te elibera de frică.

Stadiul de latenţă (6-11 ani)

40. Sublimarea–
Te angajezi într-o activitate care la nivel simbolic reprezintă o fantasmă.

41. Comportamentul provocator
Îi determini pe ceilalţi să facă sex cu ctine, să te pedepsească sau ambele.

42. Raţionalizarea
Găseşti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regulă în urma negării unei realităţi.

43. Ruminarea mentală –
„Analizezi excesiv” sau „gândeşti în gol”, încercând astfel să îţi rezolvi problemele.

44. Comportamentul contrafobic
Faci exact lucrurile de care îţi este teamă .

45. Intelectualizarea –
Te cramponezi de o teorie particulară pentru explicarea unui comportament.

46. Socializarea şi distanţarea–
Îţi foloseşti abilităţile sociale pentru a te distrage de la gândurile dureroase.

47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului
Ataşezi unei funcţii a Eului o semnificaţie simbolică (de exemplu, „Spălatul vaselor este o treabă pentru femei”, echivalând iraţional o anumită activitate cu apartenenţa la unul dintre sexe).

48. Inhibarea unei funcţii a Eului–
Funcţia Eului investită pulsional intră în conflict cu sentimentele de vinovăţie, şi prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu poţi citi, pentru că cititul este echivalat cu o activitate sexuală interzisă).

49. Idealizarea–
Supraevaluezi pe cineva datorită:
a. narcisismului : pentru diminuarea ruşinii privind propria inadecvare
b. narcisismului: Contopeşti persoana cu imaginea supraestimată a propriului sine („Obiectul sinelui”)
c. iubirii: pentru a nu fi dezamăgit
d. transferului : acesta este văzut ca un părinte foarte iubit în copilărie.

50. Devalorizarea –
Îl desconsideri pe celălalt, pentru menţinerea sentimentului propriei valori.
Perioada adolescenţei şi după – al doilea stadiu genital (de la 13 ani la 20+)

51. Umorul –
Obişnuieşti să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti la sentimentele
dureroase. Dacă devii extrem de excitat, eşti hipomaniacal

52. Concretizarea–
Nu mai foloseşti gândirea abstractă (care nu este afectată); dai vina pe un „dezechilibru chimic” sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evita să te gândeşti la relaţii, şi să te superi.

53. Dezidentificarea –
Încerci din răsputeri să nu fii ca unul dintre părinţi.

54. Constituirea grupului –
Cauţi compania unui grup, pentru a te apăra de pulsiunile sexuale.

55. Ascetismul – Eviţi contactul cu semenii.

56. Alegerea de obiect unisexuală –
„Amicul/ amica” de acelaşi sex îţi diminuează anxietăţile privind excitarea heterosexuală

Alte tipuri de mecanisme de apărare

57. Un afect versus altul –
Acorzi atenţie unei emoţii pentru a evita alta.

58. Hiperabstractizarea –
Teoretizezi excesiv. Dacă la aceasta se adaugă Negarea şi reconstrucţia realităţii, este probabil vorba de o tulburare psihotică.

59. Reticenţa – Refuzi să vorbeşti, pentru a evita să fii prins.

60. Logoreea –
Vorbeşti foarte mult, fără însă a fi circumstanţial sau tangenţial.

61. Evitarea –
Ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor trezite de acestea.

62. Pasivitatea –
Adopţi în mod automat o atitudine îngăduitoare sau supusă atunci când eşti agresat.

63. Grandiozitatea/Omnipotenţa
– Eşti darul lui Dumnezeu pe pământ şi ai puteri speciale.

64. Transformarea pasivităţii în activitate –
„Nu mă puteţi concedia; Îmi dau demisia!”
Controlezi momentul producerii propriei victimizări.

6.5. Somatizarea –
Acorzi o atenţie specială propriului corp, pentru a evita conflictele legate de pulsiunile orale, sexuale sau agresive.

66. Normalizarea
– Te convingi singur că eşti normal, în ciuda psihopatologiei evidente.

67. Dramatizarea –
Pui emoţie în cuvinte, pentru a reduce conflictul legat de faptul de a fi observat.

68. Impulsivitatea
– Te foloseşti de sex, de mâncat sau de ostilitate pentru a te elibera de o tensiune
sau un afect neplăcut.

69. Consumul excesiv de substanţe–

Consumi diferite substanţe pentru a scăpa de afectele neplăcute.

70. Comportamentul adeziv –
Te agăţi de o persoană care te respinge.

71. Lamentarea –
Prin exprimarea nemulţumirilor, nu vezi caracterul infantil al dorinţei de a fi îngrijit.

72. Pseudoindependenţa –

Devii „Călăreţul singuratic”, fără a le permite celorlalţi să te ajute.

73. Altruismul patologic –
Reprezintă de fapt o proiecţie şi identificare cu victima: îţi negi dorinţele orale intense şi le proiectezi asupra celui în nevoie, simţindu-te îngrijit în mod indirect.

74. „Inducerea”
– Îl faci pe celălalt să simtă sau să creadă că are o tulburare psihică.

75. Minimalizarea –
Deşi conştientizezi o realitate dureroasă, îi atribui acesteia o importanţă redusă.

76. Exagerarea
– Faci prea mult caz într-o situaţie

77. Generalizarea –
Pentru a nu urî o persoană, o vezi drept parte a unui grup diabolic

78. Reconstrucţia realităţii–
Reinventezi o situaţie, după ce în prealabil ai negat realitatea acesteia.

79. Transferul
– Deplasezi amintirile cu privire la situaţii şi relaţii trecute asupra cuiva din prezent. Ulterior, mobilizezi vechile apărări pentru a uita sau controla experienţele trecute, prin repetarea lor simbolică sau modificarea finalului acestora.

80. Disocierea –
1. Uiţi un aspect al propriei personalităţi. Dacă îi dai un nume, de ex Butch, eşti probabil
psihotic
2. Îl determini pe celălalt să te caracterizeze, după care respingi opiniile acestuia

81. Fotofobia –
Eviţi lumina, evitând de fapt propriile dorinţe scoptofilice (voaierism).

82. Apatia (Greenson, 1949) –
Îţi lipseşte interesul pentru a desfăşura o activitate.

83. Intimidarea celorlalţi – comportamentul agresiv tiranic
– Îi pui pe ceilalţi în gardă, pentru a te elibera de propria anxietate.

84. Compensarea deficienţelor –
Îi respingi pe cei cu o personalitate mai integrată decât a ta.

85. Ticul psihogen
– Spasmul ca descărcare a tensiunii furiei.

86. Introspecţia
– Te cufunzi într-o stare meditativă, pentru a te elibera de tensiune sau
pentru a evita realităţile externe.

87. Acordul rezervat
– Îţi dai parţial consimţământul, pentru a evita o atitudine rebelă.

88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului
– Pui deficienţa privind toleranţa la afecte sau controlul pulsional pe seama apartenenţei la unul dintre genuri (masculin sau feminin).

89. Inautenticitatea
Te prefaci, probabil din obişnuinţă.

90. Hiper-raţionalitatea–
Foloseşti procesele secundare pentru a evita afectele.

91. Imprecizia – Ascunzi detaliile.

92. Hiper-estetismul –
Eşti preocupat de ideea de adevăr şi frumos, pentru a evita realitatea
sau afectele.

93. Locvacitatea –
Individul vorbeşte cu uşurinţă, dar nu crede prea mult din ceea ce spune.

94. Violenţa fizică–
„Anulezi obiectul”, pentru a-ţi opri ura.

95. Identificarea cu obiectul lezat –
Te modelezi după „păsările rănite” pe care le-ai cunoscut (şi uneori, iubit).

96. Regresia formală–
Nu îţi mai foloseşti gândirea logică, orientată temporal.

97. Hipervigilenţa –
Eşti cu ochii în patru, chiar şi atunci când nu e necesar.

98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare
– Îţi imaginezi cum ar fi „dacă … ” sau „într-o bună zi … „.

99. Extenuarea – Te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică.

100. Francheţea (Feder, 1974) –
Eşti onest şi tăios, pentru a ascunde adevăratele gânduri şi sentimente.

101. Transformarea autocriticii în criticarea obiectului
– Îl critici pe celălalt, pentru a nu te critica aspru pe tine.

Anunțuri
Comentarii
  1. eumiealmeu spune:

    Citesc şi învăţ. Mulţumesc.

  2. acadea spune:

    hm 100.
    a fi onest = a prezenta adevaratele ganduri si intentii
    cumva nu are sens?

    poate vrea sa zica: a fi dur si taios si incisiv pt a nu arata compasiune, blandete, toleranta etc. = pt a ascunde adevaratele sentimente.

  3. psihologus spune:

    Da, si mie imi suna tot in stilul asta, daca ma gandesc, stiu cativa care au faza asta. 🙂

  4. cuvintetacute spune:

    deplasarea e interesanta

  5. Sorek spune:

    interesanta carte, multumesc 🙂

  6. alex spune:

    Mai exista o carte : http://www.polirom.ro/catalog/carte/mecanismele-de-aparare-teorie-si-aspecte-clinic-2466/
    Acolo sint descrise si altele : consumul compulsiv de mincare, bautura, substante, sex, cererea falsa si refuzul unui ajutor « Da, dar… » (vezi jocurile psihologice – ale lui Berne), ipohondria (impreuna cu somatizarea si imbolnavirea), gindirea magica, controlul prin actiuni si gindire, activismul, socializarea compulsiva, analiza excesiva (impreuna cu rationalizarea si intelectualizarea), anticiparea evenimentelor neplacute (e adaptativa – mai ales inainte de pierderi) la fel ca si afilierea, introspectia – autoobservarea (autoanaliza) si afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor (tot mecanism matur).

  7. blackcat007 spune:

    In cartea „Psihologia apararii” (editura Euro Press), sunt expuse clar, formele de deplasare ce se regasesc si in 101 M. de ap( insa neclasificate exact)

    Razbunarea(cand nu ai curaj sa-i infrunti pe altii mai puternici decat tine si iti descarci mania pe cei mai slabi decat tine sau pe obiecte)

    Substituirea obiectului dorintei(ex: o femeie isi iubea atat de mult cainele, el era centrul preocuparilor ei deoarece; in opinia ei, oamenii sunt incapabili sa iubeasca – acest tip de persoana, s-a dovedit ca, ea insasi este incapabila de a empatiza cu suferinta semenilor)

    Retragerea, impartita in 2 categorii – fuga orizontala (fuga de o problema care in principiu; nu trebuie urgent rezolvata. Se asteapta o rezolvare de la sine a problemei); fuga verticala (se produce de regula printr-un obiect substitutiv care, in mare parte nu are legatura cu realitatea)
    Comparativ cu sublimarea ce are rol de protectie, retragerea este rezultatul unei fugi, evitari de propria temere, incompetenta, etc

    „Traire la mana a doua” (se produce atunci cand un individ nu poate din diferite motive sa investeasca „aici si acum” in dorinta sa, in rezolvarea unor situatii de viata. Exemplu: un copil isi dorea sa devina capitan pe vas, dar din diferite motive nu s-a intamplat acest lucru. Acesta a inceput sa citeasca carti, reviste despre viata pe mare, sa urmareasca filme cu aventurui pe mare, si tot ce era legat de acest domeniu.
    Traieste pe modele ale realitatii care, chiar daca nu le-a creat, macar le controleaza.
    Ironia capacitatea de a iesi dintro situatie paralizanta(chiar daca nu esti deasupra situatiei, macar esti in rand cu ea) / ascunderea propriilor ganduri dusmanoase/ actiuni, in scopul linistirii Eului
    Transferul

    Multumim mult pentru postarea celor 101 mecanisme de aparare 🙂 Mie personal, mi-au fost de un real folos si au completat cunostintele acumulate din alte carti legate de acest lucru. Dat fiind faptul ca sunt foarte multe mecanisme de aparare si le intalnim mereu atat la noi, cat si la persoanele cu care intram noi in contact,(mecanismele de aparare sunt inconstiente, dar constientizabile) am acordat mai mult timp studierii lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s