Inceptia

Dupa vizionarea filmului „Inception” am ramas cu cateva intrebari psihologice. Lasand la o parte succesiunea de ambuscade si batai antigravitationale, de explozii si urmariri, care sunt strict pentru gustul comercial al americanizatului de rand, am ramas la final cu cateva nedumeriri: in ce masura sunt inceptiat (inceptionizat?) de altii, in ce masura ii inceptiez eu pe altii (cu voie sau fara voie), cum poti sa-ti protejezi mintea de inceptii.

Termenul de INCEPTIE nu exista inca in limba romana, este un neologism de ultima ora. A inceput sa fie folosit pe net, cu un search de google il veti dibui, dar e inca sporadic.

Intelesul corect nu e acela de INCEPUT, ci de INITIERE a unei idei, mai ales cand e vorba de INSERTIE.

La nivel conceptual, INCEPTIA este cea a unei MEME. O idee pe care cineva ti-o inculca, iar tu nu te prinzi.

Dar acea idee iti va duce viata pe o alta varianta, o alta pista. Suntem produsul ideilor noastre. Actele noastre vin in existenta pregatite si initiate de ideile noastre. Cate ideile noastre nu sunt ale noastre, ci ne-au fost sadite de altii?

Copilul nu vine pe lume tabula rasa, ci are anumite reactii innascute, sapate in instincte.
Dar mintea lui e neformata, iar primii care ii sadesc idei in cap sunt parintii. Apoi vin educatoarele (2-6 ani), si profesorii (6+). Mai vine si mass media, in special presa si televiziunea, radioul, reclamele. Mediul este o alta sursa de inceptii.
Unii iau ideile de-a gata, nu le rumineaza, nu le filtreaza, nu le trec printr-un set de valori, nu le apreciaza dupa un set de experiente de viata care sa-i fie proprii. Unii lasa ca setul de valori/conceptii/viziuni ale realitatii sa le fie determinate/influentate de altii. Altii isi creeaza in timp seturi de valori proprii.

Aceasta se numeste maturizare. Insa copilul/puberul/adolescentul este vulnerabil la inceptie, la influentarea si persuasiunea celorlalti. De aceea legea il protejeaza (se considera ca nu are discernamant).

Nu toate inceptiile sunt rele, sunt unele utile. Ma gandesc ca un parinte care ii repeta copilului:”nu leza pe altii, caci vei suferi repercusiuni neplacute in timp” face o inceptie corecta (avertizeaza asupra unui adevar de viata valoros, verificat). O astfel de inceptie ajuta copilul sa se formeze corect (nu trebuie sa treaca si el prin experienta raului, nu trebuie sa repete greseala predecesorilor, ci invata din ea fara sa fi o fi practicat – de pilda nu ajunge la inchisoare, pentru ca realizeaza ca nu e folositor pe termen lung sa fie agresiv/dominator/rautacios cu alte persoane, deci nu isi dezvolta potentialul antisocial).

Pana la urma, problematica inceptiei este: in ce masura sunt vulnerabil azi la persuasiune? la manipularea constienta sau neconstientizata a altuia? In ce masura am fost in trecut? Care din ideile mele de baza, care/mi structureaza experienta cotidiana, sunt ale mele, care sunt ale altora, dar au fost acceptate judicios ca fiind ok pe baza judecatii de valoare, si care sunt ale altora, in folosul lor nu al meu, deci nocive?

So, ce parere aveti? Cum vi se pare analiza memelor personale, a inceptiei lor? Posibila sau partial posibila? Utila sau nu?
Aveti exemple de meme si inceptii in istoria voastra personala?