Inceptia

Dupa vizionarea filmului „Inception” am ramas cu cateva intrebari psihologice. Lasand la o parte succesiunea de ambuscade si batai antigravitationale, de explozii si urmariri, care sunt strict pentru gustul comercial al americanizatului de rand, am ramas la final cu cateva nedumeriri: in ce masura sunt inceptiat (inceptionizat?) de altii, in ce masura ii inceptiez eu pe altii (cu voie sau fara voie), cum poti sa-ti protejezi mintea de inceptii.

Termenul de INCEPTIE nu exista inca in limba romana, este un neologism de ultima ora. A inceput sa fie folosit pe net, cu un search de google il veti dibui, dar e inca sporadic.

Intelesul corect nu e acela de INCEPUT, ci de INITIERE a unei idei, mai ales cand e vorba de INSERTIE.

La nivel conceptual, INCEPTIA este cea a unei MEME. O idee pe care cineva ti-o inculca, iar tu nu te prinzi.

Dar acea idee iti va duce viata pe o alta varianta, o alta pista. Suntem produsul ideilor noastre. Actele noastre vin in existenta pregatite si initiate de ideile noastre. Cate ideile noastre nu sunt ale noastre, ci ne-au fost sadite de altii?

Copilul nu vine pe lume tabula rasa, ci are anumite reactii innascute, sapate in instincte.
Dar mintea lui e neformata, iar primii care ii sadesc idei in cap sunt parintii. Apoi vin educatoarele (2-6 ani), si profesorii (6+). Mai vine si mass media, in special presa si televiziunea, radioul, reclamele. Mediul este o alta sursa de inceptii.
Unii iau ideile de-a gata, nu le rumineaza, nu le filtreaza, nu le trec printr-un set de valori, nu le apreciaza dupa un set de experiente de viata care sa-i fie proprii. Unii lasa ca setul de valori/conceptii/viziuni ale realitatii sa le fie determinate/influentate de altii. Altii isi creeaza in timp seturi de valori proprii.

Aceasta se numeste maturizare. Insa copilul/puberul/adolescentul este vulnerabil la inceptie, la influentarea si persuasiunea celorlalti. De aceea legea il protejeaza (se considera ca nu are discernamant).

Nu toate inceptiile sunt rele, sunt unele utile. Ma gandesc ca un parinte care ii repeta copilului:”nu leza pe altii, caci vei suferi repercusiuni neplacute in timp” face o inceptie corecta (avertizeaza asupra unui adevar de viata valoros, verificat). O astfel de inceptie ajuta copilul sa se formeze corect (nu trebuie sa treaca si el prin experienta raului, nu trebuie sa repete greseala predecesorilor, ci invata din ea fara sa fi o fi practicat – de pilda nu ajunge la inchisoare, pentru ca realizeaza ca nu e folositor pe termen lung sa fie agresiv/dominator/rautacios cu alte persoane, deci nu isi dezvolta potentialul antisocial).

Pana la urma, problematica inceptiei este: in ce masura sunt vulnerabil azi la persuasiune? la manipularea constienta sau neconstientizata a altuia? In ce masura am fost in trecut? Care din ideile mele de baza, care/mi structureaza experienta cotidiana, sunt ale mele, care sunt ale altora, dar au fost acceptate judicios ca fiind ok pe baza judecatii de valoare, si care sunt ale altora, in folosul lor nu al meu, deci nocive?

So, ce parere aveti? Cum vi se pare analiza memelor personale, a inceptiei lor? Posibila sau partial posibila? Utila sau nu?
Aveti exemple de meme si inceptii in istoria voastra personala?

 

Temple Grandin

In filmul cu acelasi nume din 2010, autista high functionning Temple Grandin vede cand e adolescenta la o ferma un dispozitiv de fier ce imobilizeaza vacile pentru a putea fi insamantate, deci sex. Mai incolo, ea are o criza de furie, anxietate si se poate linisti numai dupa ce se baga in dispozitiv si e fixata exact ca si vaca. Merge la liceu, la internat si isi contruieste singura un dispozitiv similar, pe care il foloseste ca sa se elibereze de stres prea mare. Nevoia de a fi fixata, de a i se da limite, de a fi posedata, zic eu. Ea apartine in sfarsit la ceva (daca nu poate apartine cuiva, pt ca e rejectata social din cauza ciudateniilor).
Mi se pare ca e clara simbolistica sexuala. Autista high functionning are dorinte sexuale, dar e incapabila sa le faca fatza, din cauza ca niciodata nu stie ce vor baietii de la ea, stie ca nu face fatza jocului seductiei, un limbaj extraterestru pentru ea.
De aceea se orienteaza spre simulacrul de monta pentru vaci, in care substituie simbolic partenerul uman, pt a scapa de stresor (tensiune sexuala). Episodul e biografic, real.
Pana azi Temple Grandin neaga ca ar fi avut dorinte sexuale. Ea spune ca nu a avut deloc, ca nu a fost interesata. Dar tot ea spune:”pentru ca nu as fi facut fatza jocurilor de seductie sociale premergatoare”. Eu cred ca a negat si a refulat foarte puternic.

Vipera in pumn

„Vipere au poing” (2004) este ecranizarea unei celebre carti de Herve Bazin, studiata azi in programa scolara franceza. Herve isi povesteste copilaria cu umor dar si ura, sentimente amestecate indreptate contra mamei sale, un spirit totalitar, nemilos, strivitor. Avem aici concentrate la maxim toate problemele unei familii disfunctionale cu tata absent, conciliator dar fara vointa, si o mama dominatoare si bigota, care interzice copiilor orice manifestare de bucurie. Se pare ca ecranizarea din 1971 este si mai reusita dar nu reusesc sa o aflu pentru a o viziona. „Jurnalul National” tocmai a scos de cateva zile cartea cu acelasi nume, in romaneste.

Cinefilii vor descoperi un film clasic, executat cu precizie si maiestrie ca in vremurile de altadata, atent la detalii si istorisind cu pofta, cu o interpretare de zile mari. Cei care sunt interesati de psihologia rezilientei copilului agresat, dar si de subtilitatile psihicului unei mame narcisiste si irascibile vor afla destule aprofundari interesante. Se pare ca filmul european nu a murit…

Puteti vedea filmul aici: http://www.filestube.com/f4eef39c140c983603e9,g/Vip.html

Subtitrare in engleza aici (in romana nu este, doar in franceza daca stie cineva)
http://www.opensubtitles.org/en/subtitles/…ere-au-poing-en