Am sa fac paralele intre meme si schemele cognitive disfunctionale.
Unele meme ne paraziteaza. E greu sa scapi de ele. Omul tinde sa se confunde cu memele lui. Daca vrei sa i-o scoti din cap, se supara, pentru ca el crede ca ai ceva cu el. Vede insa ca nu merge ceva bine in viata sa, si nici nu stie de ce.
Altii stiu, dar tot nu pot sa si le scoata, nici daca stiu ce au si cer ajutor de la prieteni (sfaturi ca sa scape de ele).
De pilda un prieten isi dorea enorm sa fie intelept sa aiba o viata echilibrata, dar cand il apuca amokul mergea la cazino si pierdea toti banii. Stia ca va ramane flamand, ca prietena il va face cu ou si otet, ca tatal acesteia se va uita la el cu scarba, ca prietenii se vor indoi de el, dar tot mergea. I-am zis, cand mi-a cerut sfatul: „daca stii ca ai o problema, si vrei sa te vindeci de ea, ce te opreste sa o faci? ce avantaj ai din a mentine acest comportament?”
Mi-a zis: „porcului ii place in noroi, miroase urat, dar e caldut SI E AL LUI”.
Cam asa e si cu mema. Unele sunt distructive, vezi sau simti ca te duc de rapa, dar te identifici cu ele, crezi ca TU ESTI MEMELE TALE, si te lasi dus de ele unde vor ele.
Exemplu: Mema „Nu am nicio valoare, pentru ca… XYZ”. E una din memele de baza ale depresivului, ratatului, celui cu eu slab, pasivului, anxiosului, etc.
Unii depresivi se identifica asa de tare cu aceasta mema, incat se sinucid. Acolo se vede clar distructivitatea unei meme. Ea te poate aneantiza, daca nu o identifici tu pe ea, si nu o neutralizezi la timp. Dispare si mema, dar dispare si sinucigasul. Daca ii spui depresivului „e doar o schema cognitiva eronata”, el poate ca intelege si scapa de ea, poate ca intelege dar nu poate scapa de ea. In acest ultima caz, depresivul se identifica cu mema sa. Daca ar face distinctia: EU NU SUNT ACEASTA MEMA, Eu si Mema aceasta suntem 2 lucruri diferite, nu trebuia sa ma las ghidat de aceasta idee, e doar o idee, eu exist in afara ei”, atunci ar intelege ca VALOAREA LUI nu sta in XYZ.
Sa identifici schemele cognitive eronate ale omului este un principiu de baza in terapia cognitiv-comportamentala.
Apoi sa il determini pe om sa schimbe schemele eronate cu scheme de gandire corecta.
Foarte multe din aceste scheme de gandire au de a face cu logica. E trist ca nu se mai pune baza pe logica in liceele noastre. Si acolo unde se mai face logica, profii fac o varza din predare, lasandu-se dusi in jos de superficialitatea liceenilor de azi, in loc sa-i invete sa gandeasca clar, corect.
Exemple de scheme cognitive eronate, pe care cei care au facut logica serios le vor recunoaste imediat:
inferentele arbitrare – concluzia pripita, fara dovezi
abstragerea selectiva – focus doar pe unele aspecte, neglijand altele importante
suprageneralizarea – concluzii trase din examinarea unor situatii particulare, dar extinse la alte situatii, nejustificat
amplificare
minimalizare – omul depreciaza valoarea unor aspecte importante (ca depresivul nu observa lucrurile pozitive)
personalizarea – raporteaza evenimentele la persoana sa, fara justificare
catastrofarea – supraestimarea posibilitatilor negative, focus pe cel mai rau final al unei situatii
atitudinea disfunctionala – convingerea ca valoarea sa depinde de parerea altora
Sunt enorm de multe astfel de scheme disfunctionale.
O astfel de schema disfunctionala va genera GANDURI AUTOMATE (neanalizate, neconstientizate), iar acestea genereaza REACTII EMOTIONALE.
O schema negativa tinde sa se perpetueze in situatii de viata noi, desi ea nu mai e adaptata la acestea.
Ea tinde sa se automentina, prin trei mecanisme primare:
– distorsiuni cognitive
– patternuri de autoaparare
– stiluri de adaptare la schema
Aceste mecanisme de perpetuare fac ca omul sa perceapa situatiile in asa fel incat schema sa se activeze
– accepta informatiile care confirma schema
– neaga informatiile care vin in contradictie cu schema
– minimalizeaza informatii care ar putea invalida schema
Facand o analogie cu lumea biologica, nu exact la fel fac virusii care invadeaza o celula, deturnandu-i sistemele functionale in folosul lor?
Nu la fel fac parazitii care determina gazdele sa actioneze intr-un mod folositor parazitilor, dar daunator gazdei (toxoplasmoza face ca soarecele sa fie nesabuit, sa nu se mai teama de pisica, sa piarda instinctul de conservare, ca pisica sa preia parazitul iar ciclul vital al parazitului sa fie reluat – ouale sale ar muri fara asta)
Desi este o analogie, Dawkins a remarcat caracterul viral al memelor. Ele tind sa invadeze mintea umana, sa fie contagioase, sa intre in conflict unele cu altele, facand gazdele sa se lupte in razboaie pentru suprematia lor. Oamenii mor, memele prospera. Exemplu: razboaiele religoase in care mema „CATOLICISMUL trebuie sa ajunga UNIVERSAL” s-a infruntat cu mema „protestantismul e mai corect, are mai multa dreptate”. Cati dintre oamenii aceia care au murit au inteles ca au fost parazitati intr=un mod inutil si nociv, absurd?
Revenind la subiectul INCEPTIE:
un depresiv care ar intelege felul in care e parazitat de niste MEME nocive ar putea sa inceapa sa le vaneze si sa le elimine, pastrand acele meme care nu-i dauneaza, ba chiar il ajuta (simbioza).
Exemplu de meme nocive pentru depresiv, care ii distrug starea de bine, fericirea, creierul, viata, relatiile, succesul.
„Daca…. atunci…”
„O, daca…”
„Viata nu are sens”
„Nu am valoare, pentru ca…”
„Nu am avut noroc, sansa”
„Sunt urat/a, si nimeni nu ma place/vrea”
„Nu voi fi fericit niciodata”
„Cea mai buna parte a vietii tocmai s/a dus”
„TOTI oamenii sunt rai/egoisti/plictisitori/profitori”
„Dupa moarte, va fi mai bine. God va repara totul. Ne vedem de cealalta parte. Relax si verdeata vesnica”
„Ceilalti sunt de vina”
etc
Cand anume a avut loc INCEPTIA acestor meme? Cine si cum le-a inceptionat?
Ce meme pot fi puse in loc?
Cum pot fi schimbate memele negative cu memele pozitive?
In locul depresivului, putem pune anxios, hipomaniacal, fobic, timid, pasiv, agresiv, mut selectiv, suicidar, samd. In cazurile foarte grave, cand omul nu mai relationeaza cu nimeni (schizofrenicul pierdut in lumea halucinatiilor, delir, paranoia, etc) acest model nu mai merge, cred, tocmai pentru ca a schimba memele necesita
– o minte cat de cat capabila sa se autoanalizeze, fie si ghidata de altcineva
– o capacitate cat de mica de relationare, dorinta de a fi ajutat
– umilinta de a te lasa ajutat (cea mai vicleana mema e cea a MANDRIEI – care face omul sa spuna: raman cu memele mele, sunt ale mele si asta e, chiar daca pute, macar e caldut, dar nu sunt memele tale!)
E bine sa nu primesti orice mema de la altcineva (ai ajunge in situatia victimei naive mereu fraierata de manipulatori). Dar nici sa respingi toate memele nu e bine (atunci te izolezi total in mintea ta, ca o fortareata).
Dati si voi exemple de astfel de razboaie ale memelor…
Psihologus Blog 